Path

si daca ai putea sa intrebi viata

‘ce imi vei oferi?’

…

si daca ea ti-ar raspunde:

‘ceea ce vei putea sa imi iei.’

poveste de seara

Seara, un grup de tineri, frumosi, 3 baieti si doua fete, intra in parcul de la Capela Militara, numit sugestiv parcul tineretului dar intotdeauna e suprapopulat de mosi.
Erau tare simpatici tinerii! aveau o punga de covrigei si o sticla de Lipton Ice Tea! Radeau si zambeau era o incantare sa ii privesti! Si se plimbau ei frumos prin parc pe langa ceasul acela chicios cu clopotei si au mers mai departe si s-au asezat pe doua bancute in forma de ‘L’ langa fantana arteziana din centrul parcului. Stii tu fantana aceea! Noaptea e superba! Era pusa in functiune si apa curgea de sus pana jos prin toate acele mici scapari intentionat puse acolo pentru “efect!” si de jos era iluminata chiar de sub apa si ceea ce in timpul zilei este doar o bucata de piatra ce pare sa nu isi prea gaseasca locul intre copaci, alei, flori si gazon, pe timpul noptii devine o imagine aproape feerica, iesita din peisaj speciala! Inspira admiratie, te fascineaza si te provoaca!

Si stateam eu si ii priveam pe acesti tineri! Ce frumos spuneau ei glume si radeau, si se imbratisau si isi zambeau! Putea oricine, nu numai eu, sa observe cat de frumosi, cat de deschisi, cat de tineri erau!
Unul dintre baieti cel mai inalt dintre ei zambea mereu! avea o fata care iti inspira incredere, iar ochelarii ce ii purta la ochi erau mai mult o confirmare a inocentei sale! Una dintre fete radea mult! Era imbracata atat de nonconformist, si ii statea atat de bine! Cealalta fata era mai tacuta, ea observa mai mult! Foarte frumoasa si tanara!
Alt baiat nu statea asezat pe banca ci umbla prin fata masutei de sah ce apara bancile povestind si spunand glume la care toti radeau!
Mai era insa un baiat! Avea parul mai mare, aprope ca ii acoperea ochii.  Dar era ceva ciudat cu el! Nu prea era atent la conversatie… abia daca mai intorcea odata la 5 minute capul! Statea si se uita fix la fantana aceea! O studia. Sau poate ca se studia pe sine insusi avand privirea atintita spre fantana. Poate ca o admira, poate ca admira potentialul, poate ca se simtea fascinat sau provocat… Nu pot stii, ci doar presupune. Imi amintesc insa foarte clar privirea lui atintita spre fiecare element, fiecare firicel de apa ce se scurgea din acea fantana, sclipirile din ochii lui… Ce nu as da sa aflu ce era in sufletul lui atunci, in mintea lui, sa stiu ce ganduri ii treceau prin cap, ce sentimente ii invadau sufletul si trupul…

L-am vazut atunci cum cu mainile si-a dat jos sacoul negru de pe el si il aseaza pe banca de langa el apoi isi da jos incaltarile si ciorapii! Cei de langa el incep sa il priveasca uimiti nestiind ce se intampla exact, incep sa rada incep sa vorbeasca, sa il incurajeze, sa il descurajeze. Cine stia ce e in sufletul lui?! El nu si-a desprins privirea de la turnul spiralat din care curgeau cascade in miniatura. si-a dat jos si blugii si tricoul si le-a asezat peste sacou. Toti din jurul lui raman uimiti si nu stiu cum sa reactioneze dar nu ezita sa incerce diferite variante. El tot cu privirea atintita ramane. se ridica de pe banca si merge increzator spre fantana. Se urca pe marginea ei si intra cu picioarele pana la genunchi in apa! Era clar ca stie pe unde si cum sa o ia, care e calea! Pasea de parca singurul lucru care i-a mai ramas de facut ar fi sa mearga pe acel drum si sa se bucure de fiecare pas. Urca in spirala tot mai sus pe sub o ploaie de stropi si jeturi de apa rece care ii marcau fiecare treapta cu care urca tot mai sus. Si ajunge sus! pe ultima treapta… se aseaza cu fundul in apa iar din dreapta lui izvora apa, curata si rece… Era ceva unic ceea ce vedea de acolo! O alta perspectiva. Un nou parc, parca cu adevarat dedicat tineretii, Simetria, geometria, culorile, luminile, copacii, mirosul, aroma, libertatea…

A petrecut cateva momente cu el insusi acolo sus. Poate ca isi dorea, poate ca avea nevoie de asta…

A coborat de acolo, la fel cum a urcat! Era ud tot, in chiloti, si zambea:) Nici nu stiu de ce… Dar ii tin cel mai bine minte zambetul. Era atat de simplu… Asa si?! Nu am auzit nimic din ce a spus, nimic din ce ii spuneau prietenii lui care erau uimiti in mod evident de ceea ce vazusera. Am mai vazut doar cum s-a dus putin mai la o parte si s-a dezbracat de chiloti si si-a tras pantalonii si apoi s-a imbracat.

Discutiile au mai continuat pentru o vreme, dar dupa nu mult timp cei 5 s-au despartit. Fiecare in directiile lor. Fiecare trebuie sa ajungem undeva…

Nu stiu ce sa cred, sa inteleg, sa gandesc dupa aceasta seara. Dar nu imi voi bate capul… Imi voi continua plimbarea. e frumos afara si strazile sunt luminate.

imprudenta – “but it was fun, he?!”:D

Cineva a spus odata ca a te juca cu chestii care pot omorî pe cineva e o simpla cretinatate! (e posibil sa fi fost propria-mi constiinta)

Ah! the hell with it!

undeva pe la minutul 3:26, atunci cand nu se aud bokken-urile (sabiile de lemn) lovindu-se, e din cauza faptului ca aratatorul mainii mele drepte a impedicat acest teribil coflict. Si a iesit fracturat!:D

“se intampla:P ce sa ii faci daca te bagi la mijloc” i-am spus. nu a auzit pt ca avea urechile infundate iar celalalt aratator zicea printre hohote de ras:”Ha frate! zice lumea ca suntem gemeni dar tu esti de doua ori cat mine! grasule!!”

Dupa aproape trei saptamani in care am facut tot felul de glume vis-a-vis de faptul ca nu puteam sa il indoi mai deloc fiind prins in atele am intrat de acum in recuperari fizice!:D ne punem pe treaba!:D

Poker

O masa verde intinsa. Un singur spot de lumina intensa, galbuie. peste ea.

In jur e un amestec indescifrabil de sunete lumini, culori , umbre si forme. dar asta nu face decat sa separe si mai mult lumea de aceea si lumea aceasta.

Tot ceea ce este luminat, masa, pachetul de carti ce ea il amesteca cu atat de mult tact, miza, Chipurile lor si mainile.

zambete

Privirea ei este furata pentru o clipa fie de privirea lui plina de mister fie de butonii de argint ai camasii lui. El priveste fascinat fiecare carte schimbandu-si pozitia in pachetul de carti si de mainile ei fine ce sustin tot acest vartej al Fortunei.

Pachetul aluneca ca un bloc de piatra pe masa. Doua carti in fata lui, doua pentru ea. Cu toate astea privirile lor se intalnesc si raman… zambindu-si.

Ridica amandoi cartile. El are Dama de Inima Rosie si Asul de Pica. Ea are celelalte doua carti. O carte alunca din pachet indiferent unde si alte trei se aliniaza, intre ei, cu fata inspre masa.

Acum totul e serios. Dar ei nu incetreaza sa zambeasca.Va incepe. Fiecare stie cate ceva. Niciunul totul. Ce carti se afla pe masa? Ce miza e in joc? Ce filosofi le-au dezbatut? Ce fel de fiinte le-au trait? Cum?…Defapt nimeni nu stie nimic.

Un sarut desparte totul de un nou inceput.

zambet…

ultimul clopotel. s-au dus 4 ani

E ciudat.

Stateam astazi in banca mea, ultimul rand in spate dreapta, si ma uitam la un slide-show cu pozele din anii de liceu. Tot evenimentul a purtat denumirea generica de “ultimul clopotel”.

Mi-a trezit nostalgia la inceput. Mi-am adus aminte cum aratam acum aproape 4 ani de zile… aveam parul mult mai scurt. Si aratam ca un copil (cred ca inca arat ca un copil totusi).

Dar e ciudat sentimentul pe care l-am avut atunci cand am vazut ca apaream in cateva poze din clasa a 9-a, iar apoi in cateva din a 12-a. Mi-am dat atunci seama ca eu 2 ani din liceu nu am fost prezent. Literalmente.

Nu regret ca nu am fot la liceu. Am facut chestii care mi-au fot deosebit de utile pe langa liceu…. dar nu stiu park mi-ar fi placut sa apar si eu mai mult prin acele poze. Sa ma plictiesc la ore mai mult si de plictiseala sa inventez noi si noi metode de a trece timpul mai usor. Mi-ar fi placut sa ii vad pe profesorii mei mai des. Sa ma cert cu ei mai des. Sa traiesc nervii unei note mici, sa sparg o tabla, o usa, un geam. Sa ii vopsesc masina directoarei cu spray-ul. Sa ies in oras mai des cu ai mei colegi, sa ii cunosc mai bine, sa aflu ce fel de oameni sunt.

Nu stiu daca ai trait vreodata sentimentul asta…imi e dor de ceea ce nu am facut in liceu.

Si totusi, nu voi uita niciodata  discutiile cu colegul meu de banca mirk. Nu voi uita certurile si impacarile cu colega mea de banca rock. Nu voi uita cu siguranta piesa de teatru-pantomima-balet pe care am regizat-o pentru germana p muzica lui Yann Tiersen, orele de psihologie in care eram eu impotriva tuturor sustinand o idee si nici acea data cand pentru a imi demonstra afirmatiile am apucat-o pe profa de psiho de nas si am folosit-o drept cobai. N-am sa uit ‘bataile’ din pauza cu colegul meu Adi, si el practicant de arte martiale.Nu voi uita cat de mult m-a enervat si m-a scos din sarite dirigu’ si cat de mult ne-a iubit profa de germana.

Si cred ca cel mai drag imi va fi sa imi amintesc cum iesind in curtea scolii fete frumoase peste tot in jurul meu ma salutau si imi zambeau. Da, a fost Calinescu, 4 ani in care am crescut si imi place cum am crescut.

Dar am tendinta sa cred ca totul abia acum incepe…. CLUJ here I come!

Aici si atunci

‘Ma va rani’ ‘Ma va insela’ ‘Ma va minti’ ‘Ma va face sa sufar si cel mai mult voi suferi cand totul se va termina’

Poate recunoasteti cuvintele astea. Poate ca fostul/a iubit/a v-a spus asta. Poate ca doar ati auzit intuitiv gandul asta. Foarte probabil ca voi insiva ati gandit asta poate despre fiecare relatie pe care ati avut-o.

Dar spune-mi cum te poti astepta ca asa ceva sa nu se intample cand in capul tau  doar cuvintele astea se aud. Defapt tu la asta te astepti sa se intample si cel mai probabil asta se va intampla. Iar in mod cert in aceasta situatie si tu esti vinovat ca fie ai fost ranit, mintit, inselat sau neglijat.

Daca aceste cuvinte rezoneaza in gandirea ta, atunci in mod normal intrebarile tale legate de relatia voastra vor fi de genul ‘Cum ma va rani?’,'Cum si cu cine ma va insela’,'Cum si cand ma va minti?’ etc. iar atunci raspunsurile le vei aplica situatiilor din relatia ta. Chiar si atunci cand va spune adevarul dar ceea ce va spune va semana cu ceea ce ai gandit tu ca va spune cand va minti nu il/o vei crede si ceva se va rupe, ceva cei pierde si poate chiar pe el sau pe ea.

Dar de ce sa te astepti la ceva pana la urma? De ce sa nu te intrebi mereu ‘Cine sunt eu alaturi de el/ea?‘ ‘Cine este el/ea?’ ‘Ce simt pentru el/ea?’ ‘Ce ma poate invata?’ ‘Ce il/o pot invata?’ ‘Ce invatam impreuna?’. Ancorat in prezent vei putea trai ceea ce ti se intampla.

Ce se intampla? Viata!

Fiind in prezent iti poti urmari dorintele, visele, sentimentele si instinctele si sa actionezi conform acestora. Cu timpul vei fi din ce in ce mai puternic si dorintele si visele tale isi vor atrage infaptuirea. Tot ceea ce e nevoie sa faci este sa nu mai fugi! Opreste-te! Stai putin si observa cum zambetul unui copil pe strada iti invaluie in caldura intreaga fiinta, cum atunci cand ii auzi vocea spunandu-ti ‘Buna!‘ un fior iti parcurge coloana vertebrala. Simte, traieste fiecare pas, fiecare schimb de priviri, de replici, fiecare cearta si pana la urma fiecare despartire.

Dar ceea ce zic eu suna a US-global-mkt-bullshit. Si eu incerc sa traiesc asa cum gandesc. Si imi este foarte greu. Este atat de usor sa fugi, sa te ascunzi. M-am obisnuit. Toti o fac, iar totul in jurul meu ma incurajeaza sa fac asta. Dar eu zic NU. Eu sunt mai important pentru mine insumi decat orice altceva, iar eu decid sa fiu sincer cu mine insumi. Asa ca eu incerc, eu experimentez, eu traiesc si testez, eu cunosc, fac legaturi si merg.

vreau sa nu mor inainte de a imi da ultima suflare.vreau sa traiesc.

Love +plus “surprise”

Vacanta asta pe cand eram pe plaiurile de bastina bucovinene, adica in suceava, am observat un lucru foarte foarte amuzant.

Am intrat intr-o farmacie impreuna cu matusa mea sa cautam medicamente. Si undeva in dreapta tejghelei erau cateva cutii din acelea inalte de prezervative Love + plus . Dar acestea erau o gama speciala, o oferta speciala. Love + plus Surprise!

Pai bai nene producatorule de prezervative Love + sau mai bine sa ma adresez idotilor de la marketing, pai daca eu vreau sa imi cumpar prezervative, pai fix de surprize nu vreau sa am parte!

anatolian feeling

Stiti sentimentul soarelui care lumineaza fata, mirosului sarat de mare ce iti inunda narile, scartaitului nisipului de sub sacul de dormit, o umbrela de paie ce in mod surprinzator miroase a paie deasupra capului … si te trezesti. Dimineata.

Dimineata pe plaja… eu, plaja, marea si soarele! nimic mai mult.

Imi amintesc uneori  momentele petrecute pe coasta de sud a Turciei. Astfel de momente.

Sau momente cand deschideam usa glisanta a dubei VW si nu ne mai pasa de nimic. Lasam vantul sa intre si sa ne racoreasca…

Momente in care Mediterana te face sa te gandesti la aici si acum. Nimic mai mult. nimic altceva nu mai este indeajuns de relevant in acele momente.

Sunt doar clipe ce cuvintele doar cu greu le pot descrie.

Fiecare sentiment are in spate o poveste. Atat de simpla si atat de greu de exprimat. poate tocmai ca e simpla.

Mai relevant decat cuvintele este zambetul care rasare pe chipul meu atunci cand ma gandesc la acele clipe.

Poate intr-unul din post-urile viitoare va voi povesti si o astfel de poveste din spatele unui sentiment.

Fight Club

Luati-o daca vreti ca pe o recenzie. Dar eu vreau doar sa postez despre ceva care intr-adevar mi-a placut: Fight Club – ideea; povestea; filmul; cartea. poate chiar in ordine crescatoare.

“Tyler imi face rost de o slujba de chelner, dupa care imi baga un pistol in gura si zice, primul pas pe care trebuie sa il faci catre viata vesnica este sa crapi. Cu toate astea, o buna bucata de vreme am fost cei mai buni prieteni. Oamenii ma tot intreaba daca am auzit de Tyler Durden.”

Acestea sunt primele cuvinte ale carti. De aici incepe fascinatia. Dupa aceste prime cuvinte a inceput sa se desfarsoare sub ochii mei citind un univers unic si autentic, ce m-a cuprins si m-a atras catre el pas cu pas, cuvant cu cuvant. Stilul agresiv, nihilismul ideilor, revolta manifesta, cuvinte ce stau singure pe cate un rand, asocieri de cuvinte dinspre care si pe care se scurg trairi – o atmosfera unica si autentica; o stare intensa.

Iar filmul! Un regizor de exiceptie (David Fincher), actori de mare clasa (Edward Norton, Brad Pitt, Helena Bonham Carter) un buget rezonabil si un palmares considerabil de premii si nominalizari.

2 scene sin film pentru a va delecta.

si in plus vreau sa va mai redau o scena din carte care mie mi-a placut foarte mult

“… Si, din intamplare, l-am cunoscut pe Tyler.

Venise vremea sa-mi iau un concediu,

Te trezesti la LAX.

Din nou.

Ne-am intalnit pe o plaja pentru nudisti. Vara era pe sfarsite si eu dormeam. Tyler era in pielea golala, transpirat, plin de nisip cu parul ud atarnandu-i pe fata.

Tyler se aflase prin preajma de mult inainte sa ne fi intalnit.

Tyler scotea din valuri busteni adusi de curenti, apoi ii tragea pe plaja . Fixase deja in nisipul ud cinci busteni, dispusi in semicerc. la cativa centimetri unul de altul si care-i ajugeau la intaltimea ochilor. Insirase patru busteni si, cand m-am trezit, l-am vazut tragandu-l pe al cincilea pe plaja. A sapat o groapa la celalalt capat pana cand busteanul a alunecat in gaura si a ramas intr-un unghi instabil.

Te trezesti pe plaja.

Nu mai era nimeni altcineva pe plaja, in afara de noi.

Cu un bat, Tyler a trasat pe nisip o linie dreapta la vreun metru distanta. Apoi sa intors sa indrepte busteanul. indesandu-i niste nisip la baza.

Eram singurul specatator al acestei scene.

- Ai idee cat e ceasul? a intrebat Tyler.

Port intotdeauna ceas

- Ai idee cat e ceasul?

Unde? am intrebat.

- Aici, a zis Tyler. Acum.

Era 4:06 p.m.

Dupa un timp, Tyler s-a asezat cu picioarele incrucisate in umbra bustenilor ridicati. A ramas jos cateva minute, apoi s-a ridicat si s-a dus sa inoate, dupa care si-a tras un tricaou si niste pantaloni de trening si-a dat sa plece. A trebuit sa il intreb.

Trebuia sa stiu ce facuse Tyler cat eu dormeam.

Daca ar fi sa ma trezesc intr-un alt loc, intr-un alt moment, m-as trezi o alta persoana?

L-am intrebat pe Tyler daca e artist.

Tyler a ridicat din umeri si mi-a aratat cei cinci bustenti care erau mai lati la baza. Tyler mi-a aratat linia pentru a masura umbra fiecarui bustean.

Uneori se-ntampla sa te trezesti si sa te-ntrebi unde te afli.

Tyler crease umbra unei maini gigantice. Numai ca acum patru degete erau lungi cat ale lui Nosfertu, iar degetul mare prea scurt, dar el a zis ca la patru si jumatate mana a fost perfecta timp de un minut si, timp de un minut perfectm Tyler statuse in palma unei perfectiuni pe care o crease el insusi.

Te trezesti si nu esti nicaieri.

un minut era de-ajuns, a spus Tyler. Cineva a trebuit sa munceasca din greu pentru el, dar un minut de perfectiune merta efortul. Nu te poti astepta la mi mult de un momnent de perfectiune.

Te trezesti si e de-ajuns. …”

e doar una din multe scene dintr-o stare, dintr-o traire.

modernity haiku

extras din filmul Fight Club (1999)

__________________________

Worker bees can leave

Even drones can fly away

The queen is their slave

___________________________

varianta tradusa (Fight Club – Chuck Palahniuk ; ed. Polirom)

Albinele pot pleca

Pana si trantorii-si iau zborul

Matca este sclavul lor

________________________

p.s. – BONUS haiku extras din aceeasi catre

Florile se nasc si mor

Vantul aduce fluturi si nea

Unei pietre nu ii pasa.